Tuesday, July 12, 2011

mais j' trouve pas d' refrain a notre histoire...

azi e ceai de menta, un zambet amar si un drum abrupt spre singuratate.



A trecut ceva timp, nu mult, de cand te privesc, te aud, ma incanti, ma inveti... Te vad in fiecare seara, cand simt ca timpul deschide cai spre confesiune... Te vad chiar daca nu esti, si asta ma face sa cred ca intr-adevar existi.
Nu iti cunosc ochii si totusi le simt licarirea... si praful de pe gene.. M-au purtat nopti de-a randul cuvintele tale si mi-am pierdut drumul spre casa. l-am gasit apoi tot prin tine..
Ti-am vazut mastile si bucuria, ti-am vazut si inima ascunsa si-am scris pe ea simplu: "minciuna"... si iar am regretat.
Exista melancolii pe care nu le-ai da in schimbul niciunei bucurii imense si zgomotoase.. Ei bine, uite-ma, captiva celei mai inaltatoare melancolii.. Si din nou te vad... te vad asa cum imi vad ridurile din suflet.
Te-am vazut razand noapte de noapte, impaturand timpul in inima ta mare si lasandu-te prada momentelor de nebunie... As fi vrut sa te chem, dar nu m-ai fi auzit.. si nu ai fi inteles... Eu m-am imprastiat la rascruce de vanturi, bucati din mine pluteau si-n jurul tau noapte de noapte.. Dar si eu sunt doar o masca a ta.
Am scapat o bucata din inima, in tine.. M-am pierdut acolo, cu greu am invatat sa respir in inima altcuiva...
Si-asa te-am vazut noapte de noapte, clipa de clipa, atunci cand nu striveai timpul in pumn.. Si-ai simtit ca-s parte din tine si totusi nu sunt... E doar un ciob de inima speriata, care te vede... Priveste-ma si tu, si-asculta... Si nu iubi... Mai bine lasa-ma sa-ti scot ciobul din inima.

No comments:

Post a Comment